Soțul și soacra mea se dau cu părerea că eu ar trebui să am grijă de casă, familie și copii. Dar eu nu sunt de acord, de ce ar trebui să muncesc, dacă, și așa am destule responsabilități. Nu sunt genul de persoană care se supune părerii cuiva, sau să fac ceva contra voinței proprii. Sunt o casnică, o mamă și o soție. Cu Victor ne-am căsătorit acum șapte ani. La început am întâmpinat neînțelegeri, ca și majoritatea cuplurilor, care încep să-și trăiască viața de familie. Eu și Victor ne-am căsătorit când eram încă foarte tineri, el avea optsprezece ani, iar eu eram cu un an mai mare, aveam nouăsprezece. Motivul unei căsnicii atât de timpurii a fost sarcina mea. De îndată ce părinții noștri au aflat că așteptăm un copil, ne-au făcut nuntă și ne-au binecuvântat.
La început am locuit cu părinții. Și știi cum e să trăiești cu cineva. Făceam totul împreună cu soacra. Aveam o singură mașină de spălat, un singur cuptor, și un singur aragaz. Mereu eram nevoită să împărtășesc totul cu ea. Bineînțeles, nu mi-a plăcut foarte mult, dar nu am avut o altă opțiune. La vârsta de optsprezece ani, Victor nu și-a găsit încă un loc de muncă pentru a-și întreține singur familia, fără ajutorul soacrei.
Mai târziu s-a născut primul nostru fiu. Soacra mea, m-a ajutat foarte mult în îngrijirea copilului. Ea m-a învățat totul, cum să-l alăptez corect, cum să-i schimb scutecele. În acest sens m-a ajutat foarte mult. Dar, totuși, am vrut să ne îndepărtăm de soacra mea și să începem să trăim singuri, chiar și la o chirie. De aceea, Victor erau în căutarea unui loc de muncă bine plătit pentru a ne putea întreține. Au trecut trei ani. Fiul nostru a crescut, Victor nu și-a mai găsit un job normal, iar soacra mea începea să-mi vorbească constant despre muncă, gen, cândva era altfel, nășteau copii și se duceau la muncă. Am înțeles că ideea de a merge la muncă este bună, dar cine va sta cu fiul meu. La început, Victor m-a susținut și i-a spus mamei că voi merge la muncă, când va crește fiul nostru – Mihai.
Ulterior am ramas iarăși însărcinată. Apoi ne-am hotărât să mergem să trăim separat. Victor și-a găsit în sfârșit un loc de muncă cu un salariu decent. Am inchiriat un apartament. Eram foarte mulțumită că aveam în sfârșit propriul nostru colțișor. Victor lucra, iar eu îngrijeam de copii. Aveam de toate. Într-o zi, soacra mea a venit să ne viziteze și a început să-mi vorbească iarăși despre muncă. Nu am mai suportat asta și am început să mă enervez. Victor și-a apărat mama, chiar dacă recent mi-a spus că va fi promovat și că nu va trebui să lucrez deloc. Dar nu, nu aveam dreptul să-i jignesc mama. Am avut certuri serioase după aceea. Au existat chiar și gânduri de divorț. Nu știu ce să fac, pentru că nu vreau sa merg la muncă sa câștig un salariu pe care îl voi plăti bonei copiilor mei. Cum se spune, totul la timpul lui.
