– Dați-i ceva de mâncare mai repede, să înceteze să strige. Sau și mai bine – duceți-o în altă cameră, să nu mai aud strigătele astea. Înțegeți că copilul ăsta mă enervează?
– Sorine, ia fata în brațe, alin-o un pic. Doar e fetița ta – a spus vecina.
– Nu, nu pot nici măcar să mă uit la ea, mi-a adus doar probleme și suferințe.
Sorin ieșise repede din casă, trântind ușa. Femeia se uita trist în urma lui, după care a decis să liniștească copilul, care plângea într-una.
Până la vârsta de 35 de ani, Sorin era burlac. Între timp, acesta se îndrăgosti de o fată uimitoare. Ea arăta perfect, de aceea Sorin își pierdu mințile. Se simțea cel mai fericit om din lume, iar când Maria i-a spus că e însărcinată se simțea în al nouălea cer.
Fata, însă, nu părea tocmai bucuroasă. Dimpotrivă s-a panicat și adesea plângea. Sorin credea că Maria se comportă așa din cauza hormonilor. Bărbatul o susținea din suflet.
Într-o seară, întorcându-se de la muncă, Sorin nu-și găsi iubita acasă. S-a gândit, instant, că pur și simplu a ieșit cu prietenele ei, după care a rămas să doarmă la părinți. Maria nu răspundea la telefon, iar Sorin a început să-și facă griji.
Chiar a doua zi, bărbatul a mers s-o caute, însă totul fusese în zadar – Maria a dispărut. Nimeni nu a văzut-o, și nimeni nu deținea măcar vreo informație care l-ar fi ajutat s-o găsească.
Cunoscuții și prietenii se atârnau diferit față de această situație. Cineva l-a susținut, iar alții doar râdeau pe la spate. Trecuse de-atunci jumătate de an… Într-o bună zi, bărbatul se trezi mai de dimineață și fără a se grăbi își prepara cafeaua, gândindu-se la diferite lucruri. Gândurile lui fusese întrerupte de un sunet straniu, asemănător cu cu un plânset de copil. Sorin a deschis ușa de la intrare și zări acolo un coșuleț cu un bebeluș. Era o fetiță.
Sorin nu s-a așteptat niciodată la așa ceva. O vecină, care tot ieșise din cauza acestui plânset îi sări bărbatului în ajutor.
– Ce copilaș drăguț! E o fetiță minunată, – tot repeta femeia ducând coșul în apartamentul bărbatului.
Lângă copil era o scrisoare. Scrisoarea era de la Maria…
– Sorin, iartă-mă, dac-ai putea! Te-am iubit foarte mult! Dar acest copil… El a ruinat totul, mi-a distrus cariera și planurile pe viață. Nu vreau să mă jertfesc pentru ea, nu am nevoie de dânsa. Ia-o dacă poți și iartă-mă…
Primul impuls pe care l-a avut Sorin era – cât mai repede să scape de această “problemă”, care tot timpul plângea și îi reamintea de fiecare dată, de trauma pe care a avut-o și care încă nici nu-i trecuse.
Vecina a înțeles intențiile bărbatului.
– Nu o lăsa la orfelinat, e fiica ta. Închipuie-ți ce viață va avea acolo. Ai putea s-o crești și să ai lângă tine o persoană dragă, care nu te va trăda și îți va aduce numai bucurii.
Sorin nu o asculta, era deja ferm convins că ar trebui să scape de acest copil. El își dorea un singur lucru – să înceteze să mai sufere și să uite de această istorioară o dată pentru totdeauna.
Sorin își petrecuse această seară în plină inconștiență. Acesta a băut prea mult vin, după care a adormit pe canapeaua din sufragerie. Când s-a trezit a doua zi, bărbatul și-a revenit:
– Ce-am făcut!
Când a ajuns la orfelinat, acesta a intrat enervat în cabinetul directoarei.
– Unde e fiica mea? Unde ați dus-o? O iau imediat, auziți?
Directoarea doar a zâmbit.
– Luați loc, vă rog, și liniștiți-vă, beați un pahar de apă. Copilul Dvs este în regulă, acuși îl aduc.
Era o fetiță minunată, avea ochii mari de culoarea albastră și păr blond. Când a văzut-o , bărbatul a simțit ceva în adâncul inimii.
A luat fata în brațe și a înțeles, că nu o va lăsa niciodată.
Corina are deja 18 ani. Anii au trecut atât de repede, încât Sorin nu ințelege până în ziua de azi, cum a putut să procedeze în așa fel, avea să-și piardă sensul vieții. Uneori, pentru a ajunge la fericire, ar trebui să trecem prin cele mai mari suferințe.
