Numele meu este Paul. Am o soră care este cu trei ani mai mică decât mine. Numele ei este Rodica. Sunt căsătorit de zece ani acum de când m-am mutat în Croația. În toți acești ani, eu și părinții mei și sora noastră am fost întotdeauna în contact strâns.
Toamna aceasta am plănuit să îmi vizitez părinții în România, să stau în ospeție și să ne odihnim împreună. Ei mă chemau demult, și mi s-a făcut dor. Zborul a fost comfortabil, fără probleme. În aeroport ne-a întâlnit Rodica.
Desigur că înainte să ne ducem acasă, am trecut pe la supermarket. Trebuia să cumpărăm ceva pentru cină.
Rodica a ales delicatese scumpe – jamon, vin italian, brânzeturi cu mucegai. Le arunca în coș și nici nu se uita la preț. Nu i-am acordat atenție atunci, deși am plătit eu totul la casă.
În sfârșit ne-am întâlnit cu părinții! Cina s-a terminat, apoi mama ne povestea despre Rodica. Sora este incompetentă. Salariul este bun, dar ea este risipitoare – haine scumple, salonuri de frumusețe – mai pe scurt, manere regale. Într-o săptămâna cheltuie tot salariul, iar până la sfârșitul lunii stă pe gâtul părinților.
Desigur eu îi ajut când pot pe părinți și de soră nu uit.
Părinții sunt foarte buni, ar da ultimii bani, iar ea se folosește de asta, a luat de la părinți chiar și cadourile oferite de mine.
Așa am aflat că geanta nouă, uscătorul de păr, tosterul, laptopul , mixerul, telefonul, chiar și vesela, tot ce le trimiteam părinților era la Rodica.
Este inutil să-i explici ceva. Nu știu ce să fac. Nu-mi pot lăsa părinții fără ajutor. Nu vreau nici să îmi susțin sora obraznică. Cine a avut de afacere cu așa ceva – ce să fac?
Un lucru este – dacă nu avea bani , dar ea – trăiește neconcordant cu veniturile sale, apoi ia ultimul ban de la părinți, și tot ce le dăruiesc. Părinții economisesc, se pare, pe ei înșiși.
Eu cred că nu este cinstit. Cum să mă lupt cu ea – nu știu.
