Acum patru ani, l-am cunoscut pe iubitul meu, Gabriel, și am început să comunicăm, iar după ceva timp am decis să legăm o relație. Acum el este soțul meu. Mă bucur infinit că l-am întâlnit în viața mea. Totuși, el este o persoană minunată care întotdeauna mă va sprijini și mă va iubi sincer, așa cum îl iubesc și eu.
Avem o fiică care seamănă leit cu mine, dar după caracter este o copie a tatălui ei. Cei doi au aceeași energie. Fetița noastră are doar doi ani, așa că nu putem judeca cu cine seamănă mai mult.
Gabriel are părinți minunați și foarte grijulii. Am avut mare noroc cu soacra si socrul meu. Din păcate, nu aș putea spune același lucru și despre sora soțului meu. Noi nu ne-am înțeles de la bun început.
Când ne-am căsătorit, o vizitam foarte des, chiar și atunci am remarcat că are un temperament prost.
Nu se observase înainte, dar îi place întotdeauna să spună ceva nepotrivit sau neplăcut. Nu știe deloc să-și țină limba după dinți atunci când situația o cere.
Uneori, părea că încearcă să lovească în locul cel mai vulnerabil. Când s-a născut fiica noastră, am sperat că mă va trata mai bine și își va controla cuvintele și acțiunile.
Dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Ea nu pierde ocazia de a mă insulta, de a spune lucruri neplăcute și de a-și întoarce fratele împotriva mea.
Recent, ea a zis că fiica noastră nu seamănă deloc cu soțul meu, afirmând că eu l-am trădat și l-am înșelat.
Pentru mine, aceste cuvinte au fost ultima picătură. De atunci, nu mai comunic cu ea și nici nu am de gând să o fac.
Soțul tot încearcă să ne împace, dar nu insistă prea mult. Până la urmă, Gabriel înțelege cât de supărată sunt și că nu mai vreau să tolerez un asemenea comportament.
