M-am cunoscut cu Alina în anii de studenție. Era în primul an de universitate – m-am transferat în grupa ei de la o altă universitate. Nimeni nu a vrut să comunice cu mine, ea a fost unica persoană ce s-a apropiat de mine. De atunci suntem pur și simplu de nedespărțit. Nu îmi pot imagina viața fără Alina …
După ce am absolvit universitatea, am decis să ne căsătorim. Am cerut-o în căsătorie pe Alina într-un mod foarte romantic – la primărie, de unde se vedea întreaga panoramă a orașului. Va ține minte asta pentru tot restul vieții … Dragostea noastră a fost puternică și plină de pasiune, dar totuși exista o problemă …
Soția nu reușea mult timp să rămână însărcinată… Câți medici am trecut, câte examinări – totul a fost în zadar. Am fost diagnosticați cu infertilitate. Cu toate acestea, nu am renunțat și am decis să facem un pas foarte important pentru noi – să adoptam un copil din orfelinat.
Am adoptat o fetiță, iar numele ei era Maria. A ajuns în orfelinat când avea jumătate de an … Pur și simplu nu-mi pot imagina cum femeia care este mama ei biologică a abandonat această fetiță minunată! Maria ne-a plăcut încă de la prima vedere, de aceea am pregătit toate documentele necesare și am adus-o acasă. În sfârșit, vom avea o familie …
De atunci au trecut cinci ani. Acum Maria este în clasa întâi, toți profesorii spun că are abilități incredibile. Eu și soția mea suntem foarte fericiți de acest lucru. Alina și-a găsit un loc de muncă, eu lucrez de asemenea, viața s-a îmbunătățit.
Însă cu timpul soția a început să se plângă că se simte rău. Permanent avea amețeli, greață iar temperatura nu-i scădea. M-am speriat, am crezut că are covid, așa că ne-am dus imediat la medic. Ceea ce ne-a spus doctorul ne-a șocat.
Medicul mi-a spus că Alina mea este însărcinată! Această noutate a fost incredibilă pentru mine și soția mea. Câți ani am încercat să avem propriul nostru copil, dar nimic nu se primea. Când am luat-o pe Maria de la orfelinat, ne-am pierdut speranța că Alina va mai naște vreodată … Dar uite că s-a întâmplat.
Soția a fost nevoită să renunțe la serviciu. Am început să caut un job adăugator, pentru că în curând vom fi patru … încă nu-mi vine să cred.
Însă surprizele plăcute nu s-au încheiat aici. Când eu și soția mea am venit pentru o ecografie, am aflat că nu vom avea doar un copil … Vom avea tripleți și toți băieți!
Niciodată nu m-am gândit că voi avea atâția copii. Este o fericire să nu te aștepți la nimic și să obții totul în cel mai neașteptat moment. Desigur va fi dificil… Dar se merită!
