Într-o zi a venit la mine o amică, cu care prietenesc de mulți ani. Am învățat împreună la aceeași școală, apoi am mers la aceeași universitate. Și zicala aia că prietenia între un bărbat și o femeie nu există, nu a funcționat la noi. Mi-am dorit mereu să fiu prieten cu Alina și nu mai mult. Nu am privit-o niciodată ca pe o potențială iubită. Dar îmi plăcea ca persoană. Este atât de responsabilă, hotărâtă, bună și întotdeauna gata să sară în ajutor. Eram prieteni de mai mult de cincisprezece ani. Dar, așa s-a întâmplat, că eu și Alina am întrerupt comunicarea pentru o lungă perioadă de timp.
Am auzit doar de la mama ei că s-a căsătorit cu un bărbat înstărit și trăiește bine. Sincer să fiu, eu nu am vrut să am o familie. Mă simțeam bine singur. Lucram și trăiam singur. Nu prea am dat de femei normale și da, am încetat să-mi mai caut fericirea. Poate cândva o să-mi creez o familie, dar momentan cu siguranță nu vreau asta. Știu care e situația a câtorva dintre cunoscuții mei și de aceea sunt convins că viața de familie este dificilă și nu este deloc ușor să întâlnești o persoană cu care să fii gata să treci prin viață și să fii fericit că sunteți împreună.
Într-o bună zi, întorcându-mă de la serviciu, am primit un apel de la Alina. Nu demult mi-am amintit de ea și am întrebat-o pe mama ei ce mai face. Alina m-a întrebat cum o mai duc și dacă ne putem întâlni. Mi-a mai spus că îi era dor de certurile și plimbările noastre. M-am bucurat s-o aud pe prietena mea. Desigur, am acceptat să ne vedem. Eram tocmai în concediu, așa că i-am spus Alinei să intre oricând, pentru că eram în mare parte acasă tot timpul. A doua zi a sosit și ea. Alina a cumpărat eclerurile noastre preferate și un vin, pe care noi îl beam constant când ne-am cunoscut.
Alina a venit cu fiul ei. Numele lui era Sergiu. Au intrat în apartament, Alina m-a îmbrățișat și ne-am așezat la masă, am mâncat ecleruri, am băut vin și am discutat. Între timp, micuțul Sergiu se juca în camera mea la calculator. Apropo, fiul Alinei era foarte deștept și ager la minte pentru un copilaș de cinci ani. Alina a început să-mi povestească despre ultimii ani din viața ei. S-a schimbat mult. Ea a absolvit facultatea, ca și mine, și și-a găsit un loc de muncă. Ambii am terminat Facultatea de Arhitectură.
Ea a lucrat la oficiu în calitate de designer de interior. Alina mi-a spus că munca era foarte bună și profitabilă. Dar într-o zi, a întâlnit un client care i-a cerut să-i facă un design de interior. Era un om bogat, cu care ulterior Alina s-a căsătorit și și-a dat demisia. Acum trăiește minunat. Și atunci, la un moment dat, Alina începe să se plângă și îmi spune: – L-am rugat pe soțul meu Bogdan, să-mi cumpere o mașină nouă. Și el refuză. Ea mi-a spus că soțul îi dă puțini bani de cheltuială și i-a reproșat că să se întoarcă la muncă. Dar Alina spune că au destui bani și că poate sta acasă și poate petrece timp cu fiul ei.
Se pare că soțul prietenei mele este un zgârcit sau poate că face economii. Din spusele Alinei, mi se pare că ea chiar întrece măsura. Are o mașină normală, de ce are nevoie de una nouă, doar decât pentru un status.
