Am trăit cu soțul meu toată viața. L-am cunoscut pe Sorin în clasa I, vă puteți imagina asta? El a fost primul meu coleg de bancă. La început, desigur, eram doar prieteni, simpatia unul față de altul a apărut în liceu, iar la balul de absolvire eram deja un cuplu.
La universitate, în anul 3, Sorin m-a cerut în căsătorie, de atunci am început să locuim împreună într-un apartament. Soțul meu a devenit un om de afaceri de succes, așa că nu mai aveam nevoie să lucrez. Plictisită acasă, m-am dus să lucrez ca administratoare a unui restaurant – comunicarea cu oamenii mi-a dat putere, deși salariul era foarte mic. Când am avut primul nostru copil, am decis să mă dedic familiei.
Așa a început viața mea acasă: curățenie în fiecare zi, găteam pentru soțul și copilul meu, spălam hainele și aveam grijă de fiu. Petreceam din ce în ce mai puțin timp cu mine însumi, nu mai citeam cărți, nu mai vizitam saloane de frumusețe, ce să spun, chiar și acasă nu mai aveam timp pentru proceduri de îngrijire, iar eu nici nu observam asta.
Soțul meu a petrecea tot mai puțin timp cu mine, venea permanent târziu de la serviciu, nu îmi mai dădea flori și nu îmi făcea complimente. Îmi doream să vorbesc cu el despre asta, dar Sorin a spus că tot ce spun este un fleac. Într-o zi mi-a spus că pleacă la o altă femeie.
La început am fost șocată, după 10 ani de căsnicie el vrea renunțe la familia noastră. În cele din urmă m-am împăcat cu această situație, mai aveam un fiu pentru care trebuia să trăiesc. În primul rând, am început să am grijă de mine: mi-am cumpărat un abonament la sală, am început să urmez cursuri de limba engleză și am început să mănânc sănătos.
În timpul unei călătorii am întâlnit bărbatul viselor mele. Era englez și m-a primit cu brațele dechise chiar dacă aveam un copil. Cu el, nu mi-e frică să aud că mâncarea nu are gust, cămașa nu este călcată bine și așa mai departe. Suntem împreună mai mult de 15 ani, sunt foarte fericită că Sorin m-a părăsit atunci.
