Sunt foarte recunoscător sorții că nu mi-a permis să-mi pierd fericirea.

Aveam 17 ani când am rămas însărcinată. Pe atunci eram în primul an de facultate. Am cunoscut un tânăr din satul meu, după care am început să ne întâlnim. Am înțeles că m-am îndrăgostit de el. Băiatul îmi oferea multă atenție, petreceam adesea timpul împreună, ne plimbam, mâncam înghețată delicioasă, vorbeam la telefon până în zori. Gicu era foarte frumos și respectat la noi în sat, toate fetele erau geloase că el m-a ales pe mine. Mi-am dat seama că nu pot fără această persoană. Mai târziu a început să vină la mine acasă, iar uneori chiar rămânea la mine peste noapte. Când a venit timpul sesiunii, am început să mă atârn de facultate fără un pic de responsabilitate. Odată ce l-am întâlnit pe Gicu, în capul meu era doar el, așa că nu eram deloc pregătită să susțin examenele.

Era dimineață, am venit în sala în care se desfășura primul examen. Mă simțeam foarte îngrijorată. A intrat profesorul, ne-a împărțit fișele și am început să scriem. Și deodată încep să simt niște dureri abdominale groaznice. Mi-au adus imediat apă și au chemat asistenta medicală. Asistenta m-a condus imediat către punctul medical și m-a examinat. Femeia s-a uitat în ochii mei cu un zâmbet. La început nu am înțeles ce a vrut să spună. Mi-a pus pe masă un test de sarcină și m-a rugat să îl fac. Nu am vrut să cred că poate fi adevărat. Nu am nevoie de un copil acum, tocmai am început să simt viața, să fiu cu adevărat liberă, m-am gândit în sinea mea. Dar asistenta a ieșit din birou și m-a așteptat să fac acel test.

În cele din urmă l-am făcut, chiar dacă nu prea îmi doream. Acel moment, în care așteptam rezultatul, a fost eternitate pentru mine. Testul a arătat un rezultat pozitiv. Eu am început să plâng, nu imi doream sarcina asta.

Ce îi voi spune familiei mele, ce mă fac. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l sun pe Gicu. L-am rugat să ne vedem. Când ne-am întâlnit, eu i-am spus cu frică că în curând va deveni tată. Părea încântat, dar pe chipul lui am văzut o mască sub care ascunde nemulțumirea.

Curând, nu am mai dat de Gicu. Prietenele mele au spus că a plecat la muncă în străinătate. Nu îmi doream acest copil. Am decis să nu le spun nimic părinților mei, să ascund această veste groaznică și să fac avort fără să știe cineva. Am facut o programare la medic. Medicul a încercat să mă convingă să nu fac asta, dar nu am vrut să ascult de nimeni.

Mi-a spus prețul pentru un avort medicamentos, spunând că la vârsta mea ar fi cel mai sigur. Suma pentru această procedură m-a impresionat. Nu munceam, Gicu m-a părăsit, nici nu pot cere bani de la părinți. Am decis să merg la Sofia – prietena mea din copilărie. I-am împărtășit vestea și am rugat-o să-mi împrumute niște bani. Sofia a început și ea să mă convingă să nu fac prostii.  – Spunea: – Stai liniștită, îți vei găsi fericirea, care te va iubi și cu copil. Nu am vrut să aud nimic, am luat banii și am plecat. A doua zi mi-am făcut programare la medic, care urma sa aibă loc peste o săptămana. Într-o zi când am venit acasă, părinții m-au chemat la o vorbă. Aceștia mi-au spus: – Știm totul. Ne-a spus Sofia.

– Te implor să nu faci asta. Salvează acest copil. E atât de frumos să fii mamă – mi-a spus mama plângând.

– Te vom ajuta să ne crești nepotul, – a adăugat tata.

A fost foarte drăguț din partea lor, am simțit un sprijin, la care nici nu mă așteptam, m-am gândit bine și am decis totuși să nasc.

Timpul a trecut și curând am născut o fetiță. Am luat-o pe Sofia drept nașă, pentru că de fapt ea a fost acea persoană care i-a salvat viața bebelușului meu.

Acum Diana, fiica mea, a crescut și mă ajută în toate.

Оцініть статтю
Sunt foarte recunoscător sorții că nu mi-a permis să-mi pierd fericirea.