Lucrez de mai bine de 10 ani în calitate de profesoară de matematică într-o școală din orășelul unde locuiesc. Mă consider un bun specialist, căci elevii mei au reușite bune la examene și iau locuri de frunte la olimpiade. De aceea, în timpul liber, țin meditații cu copiii în schimbul unei anumite sume de bani.
Locuiesc în casă la sol, de aceea am mulți vecini în jur. Printre ei sunt și oameni care au copii de vârstă școlară.
De aceea de multe ori vecinii mă roagă să le explic copiilor lor vreo temă de la matematică. De obicei sunt de acord. Dacă am timp liber, cu drag le explic tema sau exercițiul care nu le este clar. Nu iau bani pentru asta.
Dar am vecini care cred că eu muncesc gratuit. M-au rugat să ajut copilul lor să se pregătească pentru un test. Adică trebuia să îi explic toate temele din acel capitol. Mi-a luat mult timp pentru că făceam câte două ore de meditații pe zi, timp de o săptămână.
Elevul a dat testul și a venit să se laude că a luat 10.
După aceea m-am întâlnit întâmplător cu mama băiatului. L-am lăudat pe copil pentru munca depusă și am rugat-o să îmi plătească pentru orele mele, căci mi-au luat destul de mult timp. Dar ea mi-a spus că nu are de gând să îmi plătească. ”Ce fel de profesoară sunt care cere bani pentru munca ei? E o profesie nobilă și altruistă, mai ales că suntem vecini.”
Nu m-am așteptat la un astfel de răspuns. De multe ori se întâmplă să explic materia elevilor, dar după o înțelegere prealabilă despre asta, când știu că părinții nu au bani sau văd în ochii copilului setea pentru conoștințe.
Dar cu o asemenea obrăznicie din partea părinților m-am confruntat pentru prima dată. Nici măcar nu m-au mulțumit, și mai cred că trebuie să lucrez gratis. Eu sunt om și am nevoie să trăiesc din ceva.
De curând prietena mea, terapeut pentru copii, mi-a povestit că vecinii permanent îi cer să le consulte copiii dacă bănuiesc că sunt bolnavi. Iar asta se întâmplă înafara programului de lucru, ea lucrând într-o clinică privată. În cazuri grave e clar că medicul trebuie să investigheze copilul, dar în cazul unei traume ușoare sau a unei răceli te poți adresa medicului de familie, căci cazurile date nu necesită acordarea unui ajutor urgent.
Desigur că nici nu e vorba de plată, căci e ”ajutor între vecini”. Prietenei mele nu îi este greu să își ajute vecinii, dar și ea are nevoie de timp liber după muncă.
Ce spuneți, există limite de a oferi ajutor gratuit între vecini sau, totuși, în unele cazuri ar fi mai bine să ceri bani?