Tata m-a lăsat cu mama mea bonavă și s-a întors peste 25 de ani.

Am 28 de ani, sunt mama a trei copii minunați. Mi-am aranjat viața exact cum o vroiam – o familie unită, casă proprie și un loc de muncă demn. Însă, 10 ani în urmă nici în gând nu putea să-mi vină că viața mea va fi așa…

Chestia este, că aproape toată copilăria mi-am petrecut-o într-un orfelinat. Mama a murit când aveam 3 ani. La 15 ani am aflat, că am tată. Când el a aflat că mama este bolnavă în faza terminală, și nu i-a rămas mult timp – el pur și simplu a fugit… Nici nu pot să-mi imaginez cât de rău se simțea atunci mama… Îi era frică pentru mine, nu vroia în nici un caz să trăiesc într-un orfelinat, deoarece a fost și ea orfană… Ea spera, că tata mă va educa, dar lui nu-i păsa – el nu vroia să educe un copil în singurătate…

Astfel am nimerit în orfelinat și am locuit acolo până la vârsta de 18 ani. Apoi am plecat la universitare și l-am întâlnit acolo pe viitorul meu soț. El era mult mai în vârstă decât mine, însă eu m-am îndrăgostit atât de tare, că nu-mi păsa deloc de vârstă… Psihologul meu spune că totul este din cauza lipsei de atenție din partea tatei…

Nici nu mă așteptam să-mi văd tatăl biologic. Îmi era comfortabil să nu cunosc, dacă mai este în viață sau nu… Dar din păcate, am avut posibilitatea să-l întâlnesc…

Când luam cina cu toată familia, cineva a bătut la ușă. Soțul meu s-a dus să deschidă ușa, iar eu puneam pastele în farfurie. „Cine ar putea să ne viziteze atât de târziu” – nu puteam înțelege eu.

-Iubit-o, pe tine te caută – a spus soțul neliniștit.

– Cine este acesta?

– Un bărbat vrea să te vadă …

Pe prag văzusem un bărbat, care arăta a boschetar. Haine zdrențuite, fața murdară, mirosea a alcool și țigări. Eu nu înțelegeam, cine este el, însă ochii lui îmi erau cunoscuți…

-Fiica mea, sunt eu, tatăl tău – mormăi boschetarul.

Inima mea a tresărit. Nu am spus nimic un timp îndelungat… Ce caută aici? De ce a venit tocmai peste 25 de ani?

-Fiica mea, ajută-mă, sunt foarte bolnav, nu am bani pentru lecuire, tu văd că ți-ai aranjat bine viața.

-Chiar nu îți este rușine să spui așa ceva? Unde ai fost acești 25 de ani? Mi-ai abandonat mama, ea de asemenea avea nevoie de ajutor… Iar tu, pur și simplu ai dispărut. Dacă crezi că îmi va fi milă de tine și îți voi da bani pentru lecuire, te greșești amarnic! Nu am avut niciodată tată, ești un nimeni pentru mine! – glasul meu s-a ridicat până la țipete, ochii s-au umplut de lacrimi.

-Plecați de aici, de nu, chem poliția! – a spus soțul meu și a închis ușa de intrare. Nu mă putea vedea într-o astfel de stare, îi era milă de mine…

Nu l-am mai văzut niciodată… Acum nu regret, că l-am alungat din viața mea.

Оцініть статтю
Tata m-a lăsat cu mama mea bonavă și s-a întors peste 25 de ani.