Mi-a fost foarte greu să accept moartea mamei și nici nu îmi închipuiam ce mă va așteapta când locuiam cu tata și mama vitregă. Vă voi povesti totul imediat. M-am născut într-un oraș mic de provincie. Eram doi în familie, eu și fratele meu ce era cu 10 ani mai mare decât mine, dar diferența de vârstă nu influența deloc asupra relațiilor noastre. L-am respectat mereu pe Ion, așa este numele fratelui meu, mereu luam exemplu de la el, îi povesteam toate secretele și îmi împărtășeam visele cu el. Mai pe scurt, aveam un frate foarte bun și mișto.
Mama și tata erau cei mai obișnuiți lucrători la fabrică. Nu pot să spun că eram îndestulați, ne ajungeau bani doar pe pâine cu unt și pentru serviciile comunale. Cu toate acestea, mama încerca să îmi facă mie și lui Ion pe plac, împlinindu-ne toate capriciile. Mama s-a îmbolnăvit. Nimeni nu credea că boala o va lua de la noi. Din păcate, așa și s-a întâmplat, la început mama era pur și simplu răcită, apoi i-au spus că are pneumonie, iar peste o săptămână după diagnoză ea a murit.
Pentru mine, o fetiță mica de 10 ani, moartea mamei a fost o lovitură puternică. O iubeam foarte mult pe această femeie și nu îmi imaginam viața fără ea. Cu toate acestea, viața continua, trebuia să merg mai departe. Eu și fratele am rămas să locuim cu tatăl nostru. După moartea mamei, el a început să servească tot mai des, câteodată ieșea din starea de ebrietate, iar câteodată nici nu era în stare să se ducă la lucru. De aceea Ion a hotărât să nu aplice la universitates după colegiu, ci să se angajeze deodată la lucru pentru a mă susține pe mine financiar.
Eu creșteam, fratele meu lucra, iar tata nu a pierdut timpul, și-a găsit o femeie și a adus-o la noi acasă. Mi-a prezentat femeia și mi-a spus că aceasta este mama mea nouă. Îmi amintesc cum plângeam atunci, deoarece nimeni nu mi-ar fi devenit mai apropiat decât mama mea. Ana, așa era numele femeii, nu mă plăcea, iar eu încercam să-i explic tatei că nu îmi place faptul că Ana locuiește la noi, însă el nu mă asculta.
Așa și trăiam. Tata s-a lăsat de băut, a început să se comporte cu mine mai rău decât cu iubita lui. Nu puteam să îmi găsesc locul și am decis că trebuie să termin cât mai repede școala și să mă duc la studii în alt oraș. Fratele nu ne mai ajuta financiar ca înainte, deoarece s-a căsătorit și avea propria lui familie. El îmi propunea des să mă mut la el, însă eu deja am decis, că după ce finisez clasa a 9-a, mă voi duce la colegiu și voi locui la cămin. Așa și s-a întâmplat. Am aplicat la colegiu și am plecat de acasă.
După un timp, tatăl meu mi-a spus că Ana este însărcinată și că voi avea o soră. Această veste nu m-a bucurat deloc. Într-o vacanță de vară, am venit acasă și mi-am dat seama că nimeni nu mă aștepta acolo cu brațele deschise. După această vizită, am uitat de casa mea pentru totdeauna. Tata m-a tratat atât de rece, nu m-a întrebat nimic despre studii sau dacă am destui bani pentru viață.
Mi-a fost foarte greu, la șaisprezece ani lucram chelneriță și în același timp studiam. Tatălui nu-i păsa cum trăiește fiica lui, se gândea deja la o nouă familie. Au trecut anii, am absolvit colegiul, mi-am găsit un loc de muncă bine plătit, am închiriat un apartament. Într-o zi mă sună fratele meu și spune că bunica ne-a lăsat moștenire un apartament, bunica mea, este mama mamei mele.
M-am bucurat foarte tare, ne-am gândit să îl vindem și să împărțim banii pe jumătate cu Ion, mie aveau să îmi ajungă bani pe propriul apartament cu o cameră. Într-un moment am văzut că mă sună tata, nu știu de unde aflase despre moștenire, însă a început să spună pretențios că ar trebui să-i oferim lui apartamentul, deoarece el are multe datorii și o perioadă foarte grea în viață. Sincer să spun, îmi era indiferent de cuvintele lui, atunci când mie mi-a fost greu, el nici nu s-a interesat de viața mea, iar acum vrea apartamentul. Eu și fratele meu am decis că vom proceda așa cum am plănuit.
