Trăiam bine până când soacra a început să-mi facă observații

Viața mea de familie cu Matei se începuse destul de bine. El este foarte muncitor. Dacă ceva se strică, repară imediat. Dacă trebuie ceva de la magazin, se va duce. Totul era bine până când soacra a început să-și manifeste nemulțumirea pentru acțiunile mele.

La început îi spunea fiului meu că nu fac curat cum trebuie, nu pot să gătesc bucatele preferate ale lui Matei. Și, cel mai important, nu am idee cum trebuie să educ copiii. Iar fiul meu, Robert, are deja șapte ani și pleacă în curând la școală. Nici nu vreau să-mi imaginez ce va spune doamna Nicoleta când va afla că îl voi ajuta pe băiat la teme, pentră că ea este de părere că este ceva total greșit de a ajuta copilul la teme. El trebuie să studieze singur.

Am răbdat destul de mult. Am crezut că soacra va mârâi cât va mârâi, și se va potoli, dar nu. S-a ajuns până într-acolo, că ea a început să vină la noi acasa din ce în ce mai des și a început să gospodărească ca la ea acasa în stânga și în dreapta:

-Doamna Nicoleta, lăsați-mă să-i pregătesc o supă lui Matei, că nu sunt fără mâini. Sau arătați-mi cum o gătiți dvs., și eu o voi găti, – eu chiar încercam să vorbesc cu ea în această privință.

-Ba nu, dragă. Tu nu gătești cum trebuie această supă, – mereu refuza soacra.

Chiar și de curățenie a decis să se ocupe:

-Doamna Nicoleta, de ce faceți efort în plus? Mă voi descurca singură, odihniți-vă, – luînd cârpa din mâna femeii. Încercam din toate puterile să o scot din casa noastră.

-Nu, nu, Diana. Uite cât praf e aici. De parcă nu ai făcut curat un an întreg.

Apropo, noi facem curat de două ori pe lună. Unde a văzut ea praf, nu știu. Am încercat și cu Matei să vorbesc în privința mamei sale. El mă liniștea doar cu faptul că:

-Ea pur și simplu se plictisește să stea acasă, de aceea vine la noi în vizită să mai vorbească, să-și vadă nepotul.

-Dar ea aproape că deja locuiește aici, Matei! De ce trebuie să-i suport prezența în casa mea? Este casa mea și a ta. Avem regulile noastre după care trăim și totul ne aranjează, nu-i așa?

-Păăăăii….

-Nu cumva i-ai spus doamnei Nicoleta ce nu îți convine la mine? De ce nu mi-ai spus asta?

-Ți-am spus…dar tu….

-Da, gata, am înțeles. Din acest moment mă voi împăca în totalitate cu gândul că soacra se află în casa noastră.

Am început de la lucruri mărunte. Am încetat să mai gătesc, apoi să fac curat și chiar să am grijă de copil. Mama lui Matei a observat asta:

-Ce faci? Chiar nu ți-e rușine că eu mă străduiesc pentru voi?

-Străduiți-vă, iar eu o să urmăresc dintr-o parte.

Оцініть статтю
Trăiam bine până când soacra a început să-mi facă observații