Corina a crescut fără părinți, singura rudă pe care o avea era bunica.
Dna Maria, își educa nepoata cu mare drag. Fata a crescut în bunătate, grijă și sinceritate. Nimeni niciodată nu a spus un cuvânt rău despre Corina, toată lumea înțelegea că soarta copilului nu a fost atât de ușoară, mai ales că i-au murit părinții.
Corina a crescut o fată foarte educată, bună și inteligentă. A absolvit liceul cu brio, a intrat la facultate la buget și cu o bursă, mai pe scurt – a fost o bucurie pentru bunica ei. Bunica era mândră de nepoata sa.
Era seară când m-a sunat prietena.
– „Hei, nu vreai să vii la mine, mi-e greu să fiu aici singură. Ea nu mai este, acum totul e altfel ”, a spus Corina cu tristețe în voce.
Fata a avut grijă de bunica ei până la moarte. A trecut aproape un an de la înmormântarea ei, abia acum ea a îndrăznit să intre în apartament.
Era deja căsătorită, avea un soț și o fiică mică și locuiau într-un mic apartament închiriat. Bărbatul a înțeles că a moștenit un apartament mare și spațios în centrul orașului, dar nu a făcut presiuni asupra soției sale și a așteptat momentul până Corina va fi gata să se întoarcă acolo.
A venit și vremea. Corina a venit în casa în care și-a petrecut toată copilăria, aici totul îi era atât de cunoscut și în același timp atât de străin.
După înmormântarea bunicii, apartamentul a rămas pustiu de aproape un an. Se simțea un miros de medicamente și aer stătut, oglinzile erau acoperite cu pânză neagră, aici nu mai locuia nimeni. Corina a simțit o tristețe nemaipomenită.
Bunica a avut mereu grija de ea, dovada fiind dulapurile pline cu haine scumpe. În comoda de lângă patul răposatei se aflau seturi de lenjerie din dantelă. Pe măsuța de toaletă, care era acoperită cu o cârpă, erau diverse parfumuri și produse cosmetice. Cele două dulapuri erau pline cu vase de cristal și de argint. Corina până acum nu prea a atras atenția asupra averii bunicii, pentru că era ocupată de studii și apoi avea grijă și de bunica, nu-i păsa de lucrurile materiale, o iubea din toată inima și nu putea accepta niciodată gândul că va pleca pentru totdeauna.
– „Nu a purtat niciodată aceste rochii. Iar pantofii sunt noi, nu au fost niciodată purtati. Vezi câte bijuterii?!” se întrebă Corina.
– “E un apartament plin de comori, de ce nu a folosit niciodată aceste seturi de argint?!” – dându-și seama că nu primește un răspuns, fata a continuat.
Încă mult timp ne-am plimbat prin apartament, am adunat lucruri și am fost surprinși de prețul lor. De ce bunica mea a păstrat toate aceste lucruri și nu le-a folosit niciodată. Dintr-o dată, prietena mea s-a uitat în lădița de sub pat, acolo era o cutie, în care erau o mulțime de scrisori adresate bunicii de la un bărbat.
– Într-un fel, nu este corect să citești scrisorile altora. – a spus Corina.
– Doar n-ai de gând să le arunci? – am răspuns eu.
– La urma urmei, fac parte din povestea bunicii mele, voi deschide scrisorile
Aveam lacrimi în ochi după ce am citit. Acestea au fost scrisori de dragoste. Bărbatul care o iubise pe Dna Maria de atâta vreme așa și nu a mai primit vreun răspuns. Toate lucrurile din apartament, bijuteriile, vasele de argint, articolele din cristal – erau cadourile lui iubitei sale.
Ultima scrisoare a fost adresată de la o altă persoană, era vorba despre moartea unui bărbat care o considera pe bunica dragostea vieții sale.
Eu și prietena mea am plâns.
– De câți ani a păstrat acest secret, și darurile, nu le-a folosit niciodată. Ce aştepta ea. Un moment cu adevărat potrivit. Nu înțeleg, am fost atât de apropiate și nu mi-a spus niciodată despre asta, – a spus Corina surprinsă.
Multă vreme eu și prietena mea am demontat lucruri, nu am aruncat nimic, am păstrat totul. Și am înțeles un lucru.
Nu trebuie să aștepți un timp mai bun pentru a trăi, nu trebuie să amâni viața pentru următorul început de săptămână, lună sau an. Trăiește aici și acum. Nu sorta hainele pentru sărbători și pentru zilele de lucru. Iubește-ți viața, dormi în lenjerie de mătase, mănâncă din vase de argint și bea vin din pahare scumpe de cristal.
