Maria a fost admisă la facultate și după ce l-a cunoscut pe unul dintre profesori, deodată și-a schimbat viziunea asupra vieții. S-a descurcat bine la școală, dar după clasa a zecea, a venit timpul când Maria a fost nevoită să-și aleagă drumul în viață, sau mai bine zis, ce meserie să urmeze. Părinții Mariei mereu și-au dorit ca ea să intre la Facultatea de Drept. Ei apuneau că profesia de avocat este foarte solicitată în zilele noastre, e prestigioasă, și desigur, vei avea un salariu decent. Maria a ascultat sfaturile părinților, dar undeva în inima ei și-a dat seama că vrea să facă psihologie. Îi plăcea foarte mult să citească diferite cărți, despre comportamentele, obiceiurile, aptitudinile oamenilor, și în general, despre conflictele interioare ale unei persoane. Cum să lupți cu tine însuți, cum să devii mai bun. Maria, în fiecare zi citea așa gen de literatură și îi plăcea foarte mult. Prin urmare, ea a decis să aplice la Facultatea de Psihologie. Citea mai mult despre psihologia copiilor și adolescenților, dar și de psihologia adulților a fost mereu interesată.
Mama și tatăl fetei au fost împotriva alegerii fiicei sale, dar dacă ea a decis așa, așa să fie. Maria a fost admisă la universitate. Era ceva nou pentru ea, atât de interesant. Ea asculta cu mare plăcere toate cursurile, susținea diverse teste și examene. Maria știa sigur că asta îi este vocația și se bucura că nu a făcut o greșeală când trebuia să-și aleagă profesia. Maria avea diferiți colegi în grupă, unii doreau să învețe, alții doar veneau la ore pentru că era necesar, iar alții nici nu înțelegeau ce caută la facultate. În sală era un zgomot constant, câțiva colegi nu-i permiteau Mariei și altor prietene de-a ei să asculte cursurile, iar profesoara, Dna Macarie, nu putea nicidecum să-i liniștească pe acești elevi neliniştiți. Așa că a decis să-i ducă pe cei care ascultă cursurile și vor să învețe ceva într-o altă sală. Pentru că Dna Macarie nu vedea altă cale de ieșire, ea și-a condus studentele în altă sală deci era ascultată în mare parte de fete.
Maria asculta cu mare atenție informațiile Dnei Macarie, pentru că profesoara avea într-adevăr o mare dorință și talent să-i învețe pe studenți, să-i ofere cunoștințe bune care pot fi ușor aplicate în practică.
Într-o zi, după cursuri, Maria s-a grăbit acasă, și-a pus repede toate lucrurile în geantă și a alergat până la stație, unde trebuia să vină tramvaiul. La stație, a văzut-o pe Dna Macarie, care pe lângă faptul că preda la universitate, avea și un cabinet de psihologie privat, unde își consulta clienții.
Împreună au așteptat tramvaiul. Când a sosit, nu mai erau locuri libere și multă lume s-a înghesuit. Nu aveai cu ce să respiri, așa că Maria și profesoara ei au călătorit în picioare. La următoarea stație urcă în tramvai un bunic bătrân, indignat, pentru că toți cei mai în vârstă, zic că nu e loc. El era cu multe genți și abia a trecut. Deodată, a început să se uite ciudat la Dna Macarie și am observat că voia ca Dna Macarie să-i țină bagajele, pentru că i-a fost foarte greu. Credeam că va fi de acord, la ce te mai poți aștepta în această situație. Bărbatul nici nu a rugat-o ci i-a ordonat, dar Dna Macarie i-a răspuns: – Bunicule, ai fost vreodată la Paris? Bunicul nici nu știa ce să răspundă. Și-a luat calm lucrurile înapoi și i-a întors spatele Dnei Macarie. Mi-am amintit cum ne-a spus ea la cursuri, să nu faci mereu ceea ce o persoană se așteaptă de la tine, sau știe sigur că o vei face, schimbă situația și crede-mă, atunci totul va fi bine.