Eu și soțul meu suntem o familie tânără, recent ne-am făcut nunta. David, soțul meu, este un om muncitor, educat și iubitor. Să fiu sinceră, nu eram împreună de mult timp, așa cum o fac unii care se întâlnesc timp de cinci ani sau chiar mai mulți, apoi hop și se despart, iar motivul pentru toate este că au caractere diferite. Eu nu am avut așa ceva și chiar am sperat că nu voi avea. Ne-am întâlnit doar șase luni, dar în acest timp am reușit să ne cunoaștem atât de bine, încât am decis să devenim o familie.
Așadar, ne-am căsătorit. La început am locuit cu părinții mei, dar între timp ne-am dat seama că o astfel de viață nu ne convine, așa că de curând ne-am mutat la o chirie.
Chiria noastră era situată nu departe de părinți. Mama și tata vin adesea să ne viziteze, organizăm seri de familie și, știi, e cu mult mai bine decât să locuiești împreună. Au venit, am stat, am discutat, am râs cu toții și au plecat acasă. Nu mai avem scandaluri și totul se termină întotdeauna pașnic.
Acum plănuim un copil, căci ambii ne-am dorit foarte mult. Suntem căsătoriți de vreo doi ani și încă nu am reușit. Eram deja îngrijorați că timp de 6 luni nu puteam face un copil și am decis să apelăm la medici. În mod surprinzător, testele lui David și testele mele au fost excelente și nu au existat contraindicații pentru conceperea copilului.
Într-o zi, am venit la spital pentru a da încă o analiză, am avut un medic, de altfel, foarte experimentat și amabil. A încercat să ne explice totul, ne dădea cu mare atenție diverse instrucțiuni, și nici nu a vrut să ia bani pentru asta. Am stat la cabinetul Domnului Grosu, așteptându-ni rândul. Mai era un cuplu care stătea cu noi și aștepta. Am început să vorbim cu ei și ne-au spus că Dl Grosu îi tratează de vreo zece ani, iar rezultatele încă nu au avut nici un succes. Eu și David eram cam precauți și în același timp am înțeles că nu pot rămâne însărcinată chinuindu-ne doar șase luni, căci sunt oameni care stau aici și nu pot face un copil timp de zece ani. M-am gândit în sinea mea, poate că mă îngrijorez prea devreme, poate din cauza grijilor mele nu ne iese nimic. Și știi, Dl Grosu la birou a spus același lucru. Medicul ne-a calculat zilele favorabile pentru concepție, erau exact la momentul respectiv, și ne-a dat instrucțiunile potrivite. Mi-a spus să fac un test de sarcină peste două luni și să vin la el la o consultație. Am făcut totul așa cum a spus Dl Grosu. Au trecut două luni și vai de mine, ce bucurie, testul a arătat două dungi. Am fost foarte fericită, la fel și soțul meu, m-am grăbit să-i spun părinților și tuturor rudelor această veste minunată. Am reușit, în sfârșit sunt însărcinată.
Am purtat copilul bine. Nu au existat contraindicații, analizele erau normale. Era timpul să nasc. Am născut un fiu, pe care l-am numit pe Marcel. Mi-a plăcut foarte mult acest nume, nici soțul meu nu s-a împotrivit. Viața noastră era stabilă, soțul meu mergea la muncă în fiecare zi, iar eu aveam grijă de copil. Dar m-am tot gândit cum să ne creștem venitul familiei. Salariul soțului meu ne era de ajuns, dar eu tot nu puteam să stau pe loc, am vrut să fac ceva cât eram în concediul de maternitate să mă distrez și totodată să-mi aducă un venit. Marcel creștea un băiat calm, așa că le reușeam pe toate și mai aveam și timp liber.
Odată mi-am încercat puterile în gătit. Pe vremuri, bunica mea cocea diverse produse de cofetărie. Învățam multe lucruri de la ea, o făcea foarte bine și îmi ieșea și mie. M-am gândit în sinea mea, de ce să nu încerc să coacem torturi acasă, este destul de profitabil, mai ales că această ocupație îmi oferea o plăcere deosebită.
M-am apucat de lucru și în scurt timp mi-au venit primele comenzi. Oamenilor le-au plăcut produsele mele. Odată mi s-a spart mixerul și fără el știi că aproape nimic nu se poate face. Soțul era la serviciu, așa că am decis să-mi sun vecinul. Am trăit unul lângă altul toată copilăria mea, știam că el pricepe în tehnică. A venit Victor, vecinul meu și eu l-am servit cu un ceai și cu noua mea prăjitură. S-a așezat să repare mixerul, David tocmai se întorsese de la muncă și ne-am așezat la cină. Victor ni s-a alăturat și am început să ne amintim cum vecinul mă curta când eram copilă, cum strângea margarete pentru mine. Am încercat să schimb conversația, dar Victor nu s-a oprit. Soțul meu s-a supărat foarte mult. În cele din urmă, vecinul a plecat acasă, iar David a început să-și exprime furia, nu înțeleg de ce, căci asta s-a întâmplat în copilărie. David a spus să fac un test ADN pentru că s-a gândit că copilul nu este al lui. Am rămas șocată, a trebuit mai întâi să aflu mai multe despre această persoană, apoi să mă căsătoresc, și ce să fac acum – soțul meu nu are încredere în mine iar eu nu vreau să încerc să-i demonstrez ceva, pentru că sunt sigură că acesta e copilul lui.
