Sunt profesor de clase primare într-un orășel. Îmi iubesc jobul și pe oamenii ce mă înconjoară.
Pe prietena mea cea mai bună o cheamă Irina, cu care lucrez împreună deja de zece ani. Ne-am cunoscut în anii de facultate, și având în vedere că suntem din orașe vecine, ne-am angajat în aceeași școală.
Într-o zi prietena mea a venit la școală și arăta de parcă nu era ea însăși. Mi-a spus că medicii au bănuit că are cancer de pancreas. Tratamentul durează mult timp, este dureros și este costisitor. Iar ea la acea vreme creștea o fată care a rămas fără mamă.
Am decis să adunăm bani din toată școala pentru tratamentul profesoarei, cine și cât va putea. Acestei inițiative s-au alăturat și alte instituții de învățământ din oraș. Peste două săptămâni noi am reușit să strângem o sumă de bani destul de mare pe care i-am acordat-o Irinei.
Câteva săptămâni prietena mea nu a venit la muncă, după care am aflat că ea s-a tratat. Boala a fost descoperită devreme, de aceea tratamentul nu a durat mult.
Am început să observ că prietena mea are lucruri noi: un telefon scump, haine noi de firmă și încălțăminte. Aceleași lucruri le avea și fiica ei. După câteva zile de tăcere Irina a spus că i-au rămas foarte mulți bani care au fost adunați pentru tratamentul ei, de aceea ea a decis să-i cheltuie pentru ea.
Această informație m-a șocat. Oare poți să cheltui bani străini atât de necugetat? Putea să îi acorde oamenilor care chiar au nevoie de ei.
Am încercat de câteva ori să o conving pe prietena mea să nu cheltuie bani pe aceste lucruri, ci să ajute nevoiașii, dar ea nu m-a ascultat.
Peste doi ani fata de 14 ani a prietenei mele a nimerit în accident. Se uita în telefon în loc să fie atentă și să traverseze în siguranță strada.
Prietena mea s-a îmbolnăvit brusc din nou din cauza stresului. Boala se dezvolta rapid. Medicii nu au putut să o ajute pe Irina, chiar și cu cele mai recente progrese în medicină. Ea deja nu mai are nevoie nici de gadgeturile scumpe, nici de hainele de firmă. Dar parțial ea însăși este de vină pentru asta.
Așa s-a încheiat povestea. Oare a fost rezonabil să cheltuie banii pe capriciile ei, care erau strânși de oameni pentru o cauză nobilă? Probabil că nu, dar asta nu o mai poate întoarce în niciun fel pe prietena mea.