În urmă cu 5 ani m-am căsătorit cu soțul meu, Cristian. Ne-am cunoscut la muncă, doar că lucrăm în direcții diferite. Eu lucrez în direcția de resurse umane, iar el în cea financiară. Dar asta nu ne-a împiedicat să începem să comunicăm.
Cristian este un bărbat foarte bun și un tată minunat pentru fiica noastră. Fiica noastră, Liana, are 3 ani. Este o fată ascultătoare, pozitivă și frumoasă.
Cristian m-a cucerit cu sinceritatea lui. Este foarte plăcut să duc o discuție cu el. Mereu mă simt bine alături de el pentru că este un om minunat, ceea ce nu pot să spun despre mama și despre sora lui.
Tatăl lui Cristian este un bărbat bun și amabil. Avem o relație foarte bună. Dar cu mama și cu sora lui nu am putut găsi limbă comună. Permanent ne certăm și nu putem să avem o relație bună.
De exemplu: Cu un an în urmă sora lui Cristian, Ana, s-a mutat la noi să locuiască temporar, cât face reparație la ea în apartament. Noi am primit-o frumos: i-am dat o cameră, i-am pus la dispoziție toate condițiile, am gătit o cină gustoasă când a ajuns. Parcă era totul bine.
În ziua următoare, când am venit de la serviciu, am văzut că în casă toate stau nu la locul lor. Ana le-a mutat pe toate și la bucătărie a făcut dezordine: multe vase murdare, carne arsă. Nu aveam loc să pun ceva pe masă. La baie era numai apă, pe lavoar – urme de pastă de dinți. Mi-am dat seama că e vina Anei pentru că soțul și eu eram la serviciu, iar fiica – la grădiniță. Am rugat-o să nu mai facă așa, să nu mai mute lucrurile cu locul și să facă curat după ea la bucătărie și la baie.
Dar nu a avut niciun rezultat. Toate s-au repetat în fiecare zi timp de o lună întreagă. Ea mai spunea că eu sunt cea care fac dezordine și nu am simțul curățeniei; că sunt o soție rea și nu sunt o mamă grijulie. Apoi răbdarea mea s-a terminat și ne-am certat, după care s-a supărat, și-a strâns lucrurile și a plecat. După aceea aproape deloc nu am vorbit, doar la sărbători sau când veneam la soacră în vizită.
Eu înțeleg, dar nu e corect să fii atât de nerecunoscător. Eu am primit-o cu toată inima, iar ea…
Ana cu Cristian deloc nu seamănă. Sunt total opusul.
Iată așa rude am eu. E bine că stăm separat. Nu îmi pot imagina dacă am fi locuit împreună. Probabil că nu ar fi durat mult pentru că aproape fiecare întâlnire se termină cu o ceartă.
