Історії
Pensionara Lucica (sau cum îi spuneau toți, Luca) Dumitrescu oftă greu și cu greu se întoarse pe partea cealaltă.
Astăzi simt nevoia să aștern gândurile astea, fiindcă ceea ce am trăit nu-mi dă pace. Numele meu este
Mama a ieșit în sfârșit la pensie. Deja de câțiva ani buni. Sunt obosită, zice ea. Sănătatea la pământ
Fiule, nu vreau să vă certați din cauza mea! Du-mă, te rog, la azilul de bătrâni! Acum jumătate de an
Iar o fată? Asta-i vreo glumă, nu-i aşa?! Patru generații de bărbați în familia noastră au lucrat la
Jurnal, 27 martie Am adoptat un băiețel despre care ni s-a spus de la început că este prea greu.
Cum ai putut ajunge așa? Fetițo, nu ți-e rușine? Ai mâini și picioare sănătoase, de ce nu muncești?
Strălucirea exterioară sau inima de aur? Uneori ne dorim atât de mult statut, încât uităm de cei care
Fiule, nu vreau să ajungi să te desparți din cauza mea! Du-mă la un azil de bătrâni! Acum vreo jumătate
Timp de opt ani, soțul meu mi-a interzis să calc vreodată pragul casei părinților lui dintr-un sat micuț









