Astăzi am hotărât să scriu aici, în jurnalul meu, ceea ce am trăit la nunta nepotului meu, Andrei.
Ultimul dans Stăteam în pragul salonului și nu aveam curaj să intru. Umerii mi s-au ridicat involuntarun
Plec, ca să simţi pe cine ai pierdut! Să stai măcar o săptămână singură, să urli la lună fără bărbat
Fără drept la slăbiciune Vino, te rog… Sunt la spital. Irina nici n-a pierdut vremea să se schimbe.
Plec, poate aşa o să înţelegi pe cine pierzi! O să stai o săptămână singură, urlă la lună fără bărbat
Vai, dar tare mai ești aspru, Vlad Petrescu! Nu degeaba ți s-a dus vestea de om ursuz, ca un lup singuratic!
Băi, trebuie să-ți povestesc una tare: am ales o fată simplă doar ca să-mi enervez părinții cu bani dar
Am ales o fată simplă ca să-mi scot din sărite părinții mei bogați dar ea ascundea un asemenea secret
Anul era 1943, și satul nostru Zăplazi, pierdut într-un colț de codru valoros și noros de Moldova, trăia
Femeie bună. Ce ne-am face fără ea? Și tu îi dai doar două mii de lei pe lună. Marioară, păi i-am lăsat





