Road – Page 99

Fereastra salonului de spital era larg deschisă. Dimineața asistenta a venit și-a dat draperiile la o parte.

Examenul M-am săturat! Gata! Dacă nu mă lași în pace cu toate cicălelile astea, nici nu o să mai încerc

Aeroportul de rezervă Mă auzi? vocea lui era joasă, aproape vinovată. Aproape. Ileana, spun, mă auzi deloc?

Sunetul cutremurului a venit fără niciun avertisment, iar în doar câteva clipe, totul s-a schimbat.

Sunetul cutremurului a venit pe neașteptate și, în doar câteva clipe, a schimbat totul. O casă care odinioară

Când dispare frica Mamăăă, am venit acasă! a răsunat vocea Ioanei în tot palierul, în timp ce se strecura

Noaptea era răcoroasă, afară era deja octombrie. Elena Popescu stătea în fotoliul ei preferat lângă sobă

Slavă Ție, Doamne! Am ajuns să te văd! bunica răsufla greu, dar chipul ei era luminat de o fericire sinceră.

Domnule Petru Vasile, mă iertați, dar trebuie să plec mai devreme azi. Mă lăsați? Mi-a sunat educatoarea

Slavă Domnului! Am apucat ziua asta! bunica respira greu, dar pe chipul ei se citea o fericire adevărată.